Structura normei de timp

Ce structură are o normă de timp?

Norma de timp reprezintă timpul alocat lucrătorului de nivel mediu, care are nivelul de competenţă profesională corespunzător şi lucrează după o metodă de muncă standard, în condiţii tehnice şi organizatorice precizate.

Norma de timp cuprinde informaţii ce vizează:

a. Norma de muncă propriu-zisă formată din:
- un cod alfanumeric necesar identificarii/înscrierii rapide a articolului de normă;
- articolul de normă ce cuprinde o descriere generală a lucrării ce trebuie executate;.
- unitatea de măsură şi formaţia normată;
- timpul normat, exprimat în unităţi de timp sau monetare, pe unitatea de masură.
Având în vedere cele de mai sus, norma de muncă se prezintă ca o informaţie necesară  identificării lucrării şi timpului necesar executării operaţiei respective. Norma de muncă se reprezintă printr-un număr de unităţi de produs pe oră sau printr-un număr de ore sau diviziuni de oră pe unitatea de produs.

b. Metoda de muncă ce cuprinde:
- o descriere amănunţită a procedeului de muncă prescris;
- timpii normaţi pe elemente, folosiţi în combinaţie pentru a determina durata totală a operaţiei respective.
Metoda de muncă se prezintă în general sub forma unei fişe de instrucţiuni pentru o anumită lucrare tip.

c. Detaliile referitoare la stabilirea normelor:
- domeniul de aplicare;
- condiţii specifice de lucru;
- condiţii tehnice specifice;
- condiţii de măsuratoare;
- situaţii centralizatoare cu date aferente studiilor de timp efectuate (graficele, calculele, aproximările efectuate, metodele utilizate la elaborarea normei, etc.);
- studiile de timp efectuate.